Despre carte: 2019 / S-a întâmplat ca referirea la strămoși, la viața naturală și la tradiție să deprecieze în avans orice concluzie dacă se fac de o persoană a civilizației (adică răul, vanitatea și înșelăciunea). Se presupune că un locuitor al orașului care nu poartă apă și nu toacă lemne este, în principiu, incapabil să emită vreo judecată utilă. Dimpotrivă, contactul cu astfel de elemente sacre ale vieții de zi cu zi precum coșul de gunoi/toporul/furculița contribuie la o creștere bruscă a abilităților cognitive în toate domeniile. Ca să nu mai vorbim de moralitate. Dar este așa?